Ministerul Educaţiei Naţionale
Colegiul NaÅ£ional “Petru RareÅŸ”
Coorodnator:
prof. Marius Ududec
Absolvent:
Adelina-Ștefania Moldovan
Suceava
mai, 2018
Introducere
Eu am ales această temă pentru proiectul de atestat deoarece sunt pasionată de lectură. În zilele noastre cărÈ›ile încep să fie subestimate de către omul modern È™i nu mai sunt la fel de apreciate ca odinioară. Știm cu toÈ›ii că se poate trăi È™i fără ea – mulÈ›i oameni au reuÈ™it în trecut – insă, după părerea mea, în afara cărtii nu se poate concepe în ziua de azi o cultură sistematică a omului È™i, mai ales, a societătii.
Chiar dacă mulÈ›i sunt de altă părere, eu consider că secolul vitezei reprezintă un avantaj pentru iubitorii de carte. De exemplu, după o lună de lectură, cititorii se află cu o treaptă mai sus decât cei care sunt dependenÈ›i de site-urile de socializare.
Cea mai veche metodă de a transmite mesaje È™i poveÈ™ti era prin transmitere orală. Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, erau folosite tăbliÈ›ele de lut È™i pergamentul. Cea mai veche carte tipărită este Diamantul Sutra, un text al PerfecÈ›iunii ÎnÈ›elepciunii, găsită în 1907 de arheologul Sir Marc Aurel Stein într-o peÈ™teră lânga Dunhuang, în nord-vestul Chinei.
Doar Johann Gutenberg a popularizat presa de tipărit cu litere mobile din metal în secolul XV, astfel cărÈ›ile devenind mai accesibile. În secolele următoare s-au îmbunătățit atât presa de tipărit cât È™i condiÈ›iile de libertate a presei .
În secolul al XX-lea bibliotecile au făcut față unei rate de publicări din ce în ce mai mari, acest efect făcând parte din explozia informaÈ›ională. Inventarea Internetului È™i a publicării electronice a făcut ca multe din informaÈ›iile noi să nu mai fie tipărite în cărÈ›i, ci puse la dispoziÈ›ie de exemplu online, printr-o bibliotecă digitală virtuală.
Cartea-poartă către civilizație
Definiția cărții
O carte este o colecÈ›ie de hârtii, pergamente sau alte astfel de materiale, în formă de coli sau foi de cele mai multe ori egale între ele È™i legate sau broÈ™ate într-un volum. CărÈ›ile sunt de obicei tipărite (rareori scrise È™i de mână) È™i conÈ›in diverse lucrări scrise, pe cea mai mare diversitate de teme. O carte este de asemenea o operă literară sau È™tiinÈ›ifică, sau o parte semnificativă dintr-o astfel de operă.
Componentele unei cărţi
Apariția cărții
Cea mai veche metodă de a transmite mesaje È™i poveÈ™ti era prin transmitere orală (viu grai), (tradiÈ›ie), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăbliÈ›ele de lut È™i pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria.
​
Primul suport de scriere a fost făcut dintr-o plantă subacvatică
Papirusul a constituit un pas important în dezvoltarea suporturilor de scriere. InvenÅ£ia aparÅ£ine egiptenilor ÅŸi datează din mileniul al treilea înainte de Hristos. ”Papirusul era , de fapt, o plantă acvatică care se găsea mai ales în Delta Nilului. Din tulpina acestei plante se prelucra un material sub formă de foiţă pe care se scria în Antichitate”, explică profesorul de istorie Radu Marian. Scribii erau cei care aÅŸterneau informaÅ£iile pe papirus .
Potrivit descoperirilor arheologice , primele papirusuri se prezentau sub forma unor suluri alcătuite din foiÅ£e lipite unele de celelalte, prinse pe beÅ£e de lemn sau de fildeÅŸ. ”Puteau atinge o lungime de 10-12 metri. Celebru este papirusul Harris, o cronică a regelui egiptean Ramses al III-lea, descoperită de arheologi, care avea peste 40 de metri”, mai explică profesorul. Cartea sub formă de papirus era scrisă întotdeauna pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor de papirus. Titlul era aÅŸternut fie la final, fie în interiorul papirusului. Cele mai multe papirusuri au fost scoase la lumină în urma descoperirii mormintelor din vechiul Egipt. Aici erau depuse sulurile cu rugăciuni, în credinÅ£a că protejează sufletele morÅ£ilor.