Inventarea tiparului
Doar Johann Gutenberg a popularizat presa de tipărit cu litere mobile din metal în secolul XV, astfel cărÈ›ile devenind mai accesibile. Aceasta însă a deranjat status quo-ul, ducând la remarci precum "TiparniÈ›a va permite cărÈ›ile să ajungă în mâinile celor care nu au nici o treabă să citească".
În secolele următoare s-au îmbunătățit atât presa de tipărit cât È™i condiÈ›iile de libertate a presei prin relaxări treptate a legilor restrictive. Vezi: proprietate intelectuală, domeniu public, drept de autor.
În mijlocul secolului XIX, hârtia făcută din pulpă (celuloză, lemn) a fost introdusă deoarece era mai ieftină, astfel că s-au putut realiza romane ieftine, manuale È™colare È™i cărÈ›i din orice domeniu, ducând la un salt al alfabetizării în naÈ›iunile industrializate È™i a uÈ™urat răspândirea informaÈ›iei în timpul celei de-a doua revoluÈ›ie industrială.
TotuÈ™i această hârtie din pulpă conÈ›inea un acid care făcea un fel de foc lent, care ducea la distrugerea hârtiei. Tehnici mai vechi foloseau role din calcar pentru a neutraliza acidul din pulpă. Bibliotecile de azi folosesc deacidifiare în masă pentru colecÈ›iile lor mai vechi. CărÈ›ile tipărite între 1850 È™i 1950 sunt în risc, cele mai noi fiind tipărite pe hârtie fără acid (alcalină).
Îngrijirea corespunzătoare a cărÈ›ilor È›ine cont de posibilitatea schimbărilor chimice asupra coperÈ›ii È™i textului. Cel mai bine sunt păstrate în lumină redusă, să nu fie sub acÈ›iunea directă a luminii solare, la temperatură joasă È™i umiditate moderată. CărÈ›ile, în special cele grele, au nevoie de susÈ›inerea volumelor din împrejur pentru a se menÈ›ine forma. Este de dorit de aceea, cărÈ›ile să fie grupate după mărime.
A menÈ›ine o bibliotecă era privilegiul prinÈ›ilor, celor avuÈ›i, mănăstirilor È™i altor instituÈ›ii religioase È™i universităților. O dată cu apariÈ›ia cărÈ›ilor cu coperÈ›i de hârtie ieftine de la începutul secolului XX s-a ajuns la o explozie a publicaÈ›iilor populare, devenind mai accesibile pentru oameni obiÈ™nuiÈ›i.